Un roman, doi romani…

V-ati intrebat vreodata de ce strainii spun ca suntem un popor primitor, dragut si gata de a face oricand apel la bunatate “neprefacuta”. Pe de alta parte suntem cam neseriosi, cam delasatori, dar pana la urma impresia generala e de bine domne, de ce ne stresam. Ei, ca stimabili/le cetateni/ne avem si noi orgoliul nostru de romani, nu degeaba avem atata folclor si povete din batrani : nu ne plac aprecierile lor venite asa, doar sa fie zise, noi stim ce draguti suntem, nu trebuie sa ne-o spuna altii. Si uite asa, se construiesc incet, dar sigur, lupte interne si interioare ca roman mai mare si mai tare ca mine/tine/el/ea/ei/ele gasesti oriunde pe intinderile tarii, dar parca tot tu esti mai tare.

Toate bune si frumoase, pana la proba practica, verificabila si perfect adevarata pana la un punct. Asta imi place la tara noastra, oaza de libertate si fumuseti nebanuite, insa stim noi cum se „citesc” oamenii, incat ce mai conteaza daca e de-al meu, nu-mi place moaca lui, imi permit sa ma port ceva mai „special”, ca na, e din popor, le primeste si poate….dar stai…cu siguranta nu-mi multumeste.

Ca sa citez pe cineva „ne simtem noi mai deosebiti”, n-avem ce face, critica e in sange si invidia la ea acasa. Nu-i peste tot, nu generalizez, insa sa recunosti ca roman ca ai gresit…e rara avis in gura vreunui concetatean. Sunt altii de vina pentru tot ce se intampla, noi suntem niste draguti.

Sunt in viata oricaruia dintre noi momente mai bune sau mai proaste, insa cele din urma sunt mai multe printre romani. Muncim cel mai mult, un stres permanent ne mananca tineretea si batranetea, mai nou pana si gradinita a devenit high style, e bataie si acolo pentru locuri. Intr-un fel e bine, ii invatam cu tot ce inseamna concurenta, sa dea din coate asa cum au facut strabunicii, bunicii si poate parintii. S-au scris carti, se vor scrie, insa experientele zilnice ale ficaruia dintre noi ne demostreaza pe viu ce inseamna sa-i apreciezi pe ceilalti, intorcandu-le poate un serviciu pe care cu doar cateva minute in urma cineva ti l-a facut, insa fara sa-l iei in seama a fost, a trecut, s-a dus, s-a uitat. Avem memorie scurta sau poate ne place sa vedem doar ce vrem, ramane sa ne mai gandim la variante de posibile explicatii.

Exemple, vrem exemple….vrem marturii, daca se poate cat mai intortocheate, pline de dezvaluri succesive si cate putin din fiecare pas al intamplarii, mai stii, poate e asemanator cu ce-a patit vecinu` acum cateva zile. Daca nu e, sigur apare cineva pe la o scara de bloc unde se dau commenturi live, cu reply-uri din scurt, dar argumentate solid. Sunt multe modele, tipuri, rezolvari, dar parca tot ca niste draguti( inclusiv varianta faminina ) reusim intotdeauna sa evitam raspunsurile.

Cand vrei sa incerci sa fii dragut, ca na, asa ai invatat de mic ca e frumos si corect, atunci vine cineva si rastoarna tot ce-ai dobandit in timp. Unii da ( au dobandit cat sa mai dea si altora – stiti la ce ma refer), altii nu. Prefer sa-i evit pe cei ce nu, insa dai de ei uneori si acolo unde te-ai astepta sa fie ceva mai draguti. Sunt si ei, ce-i drept, in stilul lor, dar parca zaharelul nu mai merge in contextul Evitati excesul de sare, zahar si piper : ) . E prea fortat si piperul nu-si are locul original aici, dar e mai… piper decat grasimile.

Explore posts in the same categories: Insemnari