Pericle cu gust de afine

Saptamana trecuta am mers la Pericle, de William Shakespeare, in interpretarea trupei Theatre de Sygne din Japonia. Piesa de la TNB a reusit sa-mi capteze atentia, dar mai mult decat atat a fost prima mea intalnire cu un tip de abodare total distincta de ceea ce am tot vazut anterior la teatru.

Din distributia spectacolului:

Pericle:                                      Hideaki Ishii
Simonides, Cerimon:           Hajime Mori
Thaisa, Marina:                      Atsuko Ogawa
Antioch, Boult:                      Gouki Ogawa
Helicanus, Cleon:                  Kiyomitsu Mizuuchi
Dionyza, Codoasa:                Yuko Yamashita
Lordul, Marinarul:                Hiroaki Tanaka
Thaliard, Lysimachus:         Haruo Sekiguchi
Escanes, Leonine:                  Ryusuke Saito

Regia: Nicholas Barter

Acum cateva detalii care mi-au atras atentia :

In primul rand, abordarea piesei supratitrata a fost de-a dreptul interesanta, dar mi-am consumat enorm atentia incercand sa urmaresc mimica personajelor si sa retin singurul rand tradus dupa ce ei vorbeau foarte mult.

Pe de alta parte ”condimentarea” timpului petrecut acolo cu un orbit cu gust de afine mi-a readus in minte ca de fapt sunt pus in fata unui schimb intercultural, de aceea am incercat sa ma concentrez pe ceea ce intelegeam din gesturile actorilor japonezi. In fond, japoneza e o limba faina, suna excelent, dar nu am regasit deloc interiorizarea replicilor, confruntandu-le doar cu posturile actorilor.

Peste toate, desi nu am ramas pana la final, piesa a meritat macar pentru prestatia  japonezilor si a gumei cu gust de afine. Am incercat o senzatie placuta, poate si pentru ca sunt fascinat de Japonia, iar la 10 m in fata mea am primit o mostra din cultura lor, chiar si doar prin puterea miscarilor; no behind rooms, decor parca improvizat, dar ”colorat” de valize moderne, masti si costume din alte vremuri;  linistea pasilor oamenilor iti atragea atentia la propriu, mai ales cei care nu erau pe scena, care se miscau extraordinar de putin si atent.

Peisaj teatral

De ceva vreme voiam sa scriu despre o piesa de teatru despre care pot spune cu mana pe inima ca m-a incantat din toate punctele de vedere. Am mers pe la diverse reprezentatii, cu actori talentati fiecare in felul lui, insa de departe pot spune ca in topul preferintelor personale s-a detasat Regina Mamă, piesa de Manlio Santanelli. Regia este semnata de Gelu Colceag, iar actorii sunt Olga Tudorache si Marius Bodochi.

O mama si fiul ei. Transpusi amandoi in verva discutiei recreeaza viata unei familii, macinate interior de timpul nemilos al amintirilor, dar in primul rand de transformarile interioare ale indivizilor. Caracterul piesei e mai degraba un soi de joc de ping-pong, un schimb continuu de sentimente aruncate nu la voia intamplarii, ci puse in slujba propriilor personalitati.

Cele peste 3 ore trec pe nesimtite, parcursul lor pare atat de rapid ca numai finalul te aduce din nou pe taramul realitatii zilnice.

Mi-ar fi imposibil poate sa descriu in amanunt trairile personajelor, asa cum reies din piesa, cert e ca senzatia e unica si practic prea singulara ca sa-i dau o nota. Mi-au placut atat daruirea actorilor, insa mai mult decat atat pasiunea si modul in care cuvintele lor treceau dincolo de simple replici. Respect pentru o viata de actor, Olga Tudorache. Respect pentru Marius Bodochi pe care l-am vazut si in alte piese, dar aici a reusit sa fie fiul perfect al reginei de pe scena.

Urban talking

Fir de poveste urbana :

Un stegozaur jenal cu o mugă de cap de cretă se cileanu íntr-un ursuleţ si se uita ca bou-n ţeavă la un agarici care băga turbo ca un haladit, un papelcar indibigudibil pe motor branşat cu mulaciunea lui.

Si traducerea :

Un individ penal din vechea generatie cu o fata de politist se relaxa intr-un BMW vechi seria 3 si se uita fara sa inteleaga la un fraier care mergea cu viteza plin de fite, un naiv de necrezut pe scooterul lui care se credea la moda cu haina mulata.

Mai multe cuvinte aici.

Satira zilei perfecte

Sa zicem ca e una din zilele de nesomn, una din zilele in care chiar nu ai chef sa faci conversatii inutile si cu persoane oarecare. E una din zilele nefericite in care cineva intarzie si tu te bazezi pe acel cineva, in care culmea, nu-ti mai merge telefonul si te impiedici aiurea de un cablu aparut de undeva. Ei bine, inghiti in sec si mergi mai departe, zambesti larg si inspiri aerul proaspat de micsunele bombardate din orasul prea aglomerat sa te asculte.

Sa mai zicem ca pe la ora 17 trebuie sa fii intr-un loc, esti aranjat, ferchezuit si gata de spus ceva inteligent in favoare personala. Ajungi. Concentrat, insa piere inspiratia, zambesti rar si dai de doua persoane langa tine care te intreaba anemic…ce studiezi? Le dai un raspuns, oarecum fortat de imprejurari, dar tot nu ai chef de ei. Arunci o intrebare asemanatoare si incepe polemica interioara in timp ce vorbesc aberant si ciudat : … sa dau mai incet, sa plec, sa urlu, sa fug, sa adorm.

Ce te faci cand iti si gresesc numele, te intreaba insa politicos : cum te chema? Tind sa cred ca lumea traieste cu gandul in alta parte, frustrata ori pur si simplu imbatranita prematur.

Ziua trece, discutia e o combinatie aiurea de ceva si altceva, nimic din ce trebuia, pleci mai devreme, nu mai suporti traficul, drumul pare excesiv de lung si ai chef infinit de injuraturi. Te abtii ca asa e frumos, dar sunt inca multi pentru care merita sa mai uiti de candoarea vorbelor ca o floricica vesela si rosie de suparare.

Clar not the day for science.

Vand pantofi de esenta tare – (ne)mirositoare

Inca nu ati apucat sa mancati la Burger King, nu-i timpul pierdut. N-ati apucat sa urlati pe Stade de France, nu va pierdeti timpul. N-ati apucat sa pozati o vedeta de la noi, o fac altii oricum. Dar cu siguranta ati apucat sa purtati pantofi, cel putin o data si sper ( cred ) la dublu. Ei bine, altii simt nevoia sa-si vanda aceste minunate „ustensile” de trecut bariere naturale, prin ploi, zapezi, cu talpa groasa si rezistenti pana la minim ( – ) 50◦ C, dupa unii. Apreciere totala pentru curaj. N-as putea sa stau si sa nu citesc cum un anunt de genul asta se pliaza pe dorintele mele (ne)functionale, pana la urma imi doresc pantofi, mai ales de calitate.

Anuntul de mai jos e pentru domni „doritori”, avem mai jos exemplu ( seria continua) pentru doamne „doritoare”.

Vand Pantofi Sport Lacoste Rotate Plus marimea 45. Model rar, probabil nici o alta pereche in Romania. Identici cu cei din poze. Recent adusi din SUA. Sunt nepurtati, si sunt in abalajul original. Pot fi probati atit de cei care poarta marimea 44 cit si de cei care poarta 46.

Profil – Sport, Lacoste Rotate plus

Model – rar

Tara de origine – outside Romania

Stare – nepurtati

Ideal – ambalaj original

Marime – pentru toate categoriile de varsta / inclusiv acordul parintilor

Pe bune, imi suna exact ca o reclama la masini, lipsea ABS-ul (Anti-lock Braking System) si suspensia fata, in rest e complet. Mirele e dotat corespunzator.

Din continuarea seriei – Click click unde ma porti, am descoperit ca e bine azi sa te faci si mireasa, nu de profesie, ca atunci nu e prea ok, dar macar la un moment asa…la alegere, ca pentru familie, cu oportunitati viitoare si mici yankei sau future body wrestling kids. In stilul desenelor animate de azi, abilitati de kick boxing si kung fu cu siguranta dobandesc inca de la 3 ani.

Ce mi se pare tare e anuntul in sine, formulat ca pentru mirese visatoare, din modelele occidentale de reviste, dar la un nivel de onestitate comerciala de n-ai vazut in afara. Au buretel, baretuta, sunt pantofeii ideali si totusi ii da. Un motiv exista ce-i drept, m-au convins sintagmele „cumparati din unirea”, „ambalaj original”. C`mon, mireasa mireasa, dar sa nu te ia lesinul chiar acum la auzul marii uniri din centrul capitalei.

VAND pantofi de mireasa argintii, piele interior exterior, combinatie piele normala cu piele intoarsa. marimea 38. cu buretel pe talpa, foarte comozi.
baretuta este lunguta pentru a putea fi adaptata indiferent de grosimea piciorului.
sunt noi in cutia si ambalajul original, cumparati din unirea cu 350 ron la reduceri.
motivul pe care ii vand este faptul ca am gasit pantofeii pe care mi-i doream si acum i-am cumparat iar pe acestia nu o sa ii mai port la nunta.

Profil – No name

Model – neprecizat

Tara de origine – probabil made in Romania

Stare – nepurtati – noi , piele exterior/interior

Ideal – ambalaj original

Marime – se adapteaza dupa laba piciorului

Cei doi sunt mirii ideali dupa mine = > cuplu fericit ( de forte ), puterea franei ( de mana) , corpuri imbracate ( in piele, exterior si interior) , marci necompatibile ( adaptabile pentru caz de urgenta, se recomanda infuzie de ceai de musetel, coada soricelului, orice abuz e neadecvat cu statutul de soricar). Culoare alba, sunete tari, cu cica cica cici cha,,,uite-l ma-i chiwawa mea – Hai pe mese dragii mei , ne simtim noi soricei )))

O lume perfecta de combinatii, pana la urma avem de unde alege. E bine, imi place, si anunturile imi plac, sunt motivante, dau satisfactie unei nevoi de consum cu multe cereri – picioarele cer modele sofisticate.

Va imaginati cred deja noul model de pantofi cu EBD (Electronic Brakeforce Distribution )…si distributie integrala a neuronilor pe sistem 4×4…

Pseudonim anonim

Mai ieri auzeam pe undeva ca nu stiu ce Briliant straluceste mai ceva ca podoabele, ca o Minune se petrece undeva pe la Bumbesti, la o nunta, ca mai marii din inchisori se tem de Moarte(a) din Carpati, ca Fantastic(a) e lumea asta de scoate un LP nou care este care este este , ca un Pitbull il intrece pe stalone la dat cu pumnii…in masa, in lemn, ca-i tare si rupe tot.

Mai citesc si eu presa, parere destul de buna fata de prietenii catavenci, mare respect pentru natur(a)letea de care dau dovada in exprimare.. N-am mai aflat de ceva vreme cine mai scarpina pe cine cu un pumn, dintre vedete, care a mai fugit din casa parinteasca sau care a taiat porcul in curte si nu l-a anesteziat conform UE, dar a facut mare valva prin ziare. Mai oameni buni, lasati Lumini(le), Razboinici, fiinte extraterestre, druizi si pokemoni, au si ei momentele lor de dizertatie, insa si ei au nevoie de pace spirituala si intelectuala.

Mai nou avem atatia „artisti” ca eu m-am pierdut cu totul. Degeaba o dau cu, mai ascult si eu un jazz sau o soneta, mai un electronic sau un rock, acum merge cu orientale, te dai in stamba pe mese, sa ai telefoane cu ceva care te anunta cu o miime de secunda inainte ca suna…va suna….magnifica tehnica asta. Kitsch.

Mai dam spre export Zâne, fairy-tales si mult kind(er) cu surprize. Mama natura e in romanica, e verde, cine a vazut-o e rugat sa apeleze cu incredere numerele de la ecarisaj pentru ca e impanzita de purici.

Mai sunt inca in tara asta se pare specii de jurnalisti ce promoveaza astfel de tampenii in dorinta de a vinde o stire, cat de stupida. Pacat de jurnalismul de opinie care e atat de putin reprezentat, cel putin la nivelul real in care ar trebui tratate astfel de subiecte. Pseudonime date aiurea, pe diverse criterii.

Mai e ceva : cat de relevant e pentru acel cineva (vedeta) daca i se zice pe nume sau i se gadila urechea sau nu cu astfel de tampenii?

PS : Fascinatia momentului o impune : stie cineva cum se poate deveni de aur? – de la Tutankamon incoace se cunoaste, e descoperit pe meleagurile noastre un singur astfel de copil. Out of the topic…

Razvratit si-Atent…un Trecator Bucurestean

Mersul pe strazile Bucurestiului este intotdeauna colorat, cel putin pentru mine. Si nu zic colorat din prisma oamenilor care locuiesc in acest oras, ci pur si simplu pentru ca nu exista moment in care sa nu observi ceva dubios. Evident, or fi gramezi de gunoi, vreo pubela incendiata, vreun semafor care indica rosu si o sumedenie de trecatori care inainteaza in acord de claxoane din partea soferilor, dar pana la urma nimic nu se compara cu graba oamenilor.

Fugim permanent, care incotro, ne inghesuim, intram voluntar sau nu in stransoarea sau „aroma” unui Mercedes Benz, ce-i drept autobuz, insa farmecul calatoriei se pierde odata cu gandul ca ai intarziat sau esti pe cale sa pierzi 2 minute in plus asteptand cuminte si urmatoarea statie. Observ asta permanent in jurul meu. Imi place Bucurestiul plin de culori electorale, muzicale…Fiecare avem preferinte, fiecare ne cernem auzul la finetea unei melodii intenes repetate intr-un mijloc de transport in comun, dar ce ne deranjeaza ne face sa fim suparati de-a dreptul. Sa fim suparati ca timpul nu e in favoarea noastra, ca individul din stanga este plin de aroganta sau incult, ca seful e aiurit si ca unu` in taxiul din fata injura sistemul prost de gestionare a traficului. Afront adus politistilor, edililor si marilor nume din fruntea tarii.

Culori, un oras plin de culori. Dar si de Mertane, albe ( chiar incapatoare …cel putin asta era ideea la constructie ), insa pentru noi nu s-a inventat inca autobuzul complet standardelor bucurestenilor. Deocamdata nu prea poate face mare lucru regia de transport, in fond nici n-ar trebui sa se gandeasca la asta, atata timp cat unora le este straina mult stimata expresie cei sapte ani de acasa.

Efect nocturn de reggae

Tarziu in noapte si totusi muzica buna nu-si pierde din efect. Contrar trairilor de peste zi, stilul pieselor m-a cuprins definitiv. Am trecut de la “prafuiala” intelectualo-sadica a unora din mijlocul orasului, la calmul si voiosenia reggae. Ce-i drept, am nimerit un moment cum nu se poate mai bun de ascultat : ora 1 : 04 AM. Chiar simteam nevoia unei schimbari de continut in tot vuietul asta al atator influente muzicale.

Stiti emoticonul din Ymess, cel cu \:D/, ei bine se potriveste si cu un pahar de ceva rece, o umbreluta neaparat colorata si ochii inchisi. Plaje, dans, fructe, valuri, soare, toate la all included. daca ma gandesc mai bine, ce trist ca nu avem parte pe la radiourile autohtone de ceva mai multa cultura muzicala. Poate ne-ar ajuta sa fim mai destinsi, un pic mai putin incordati si liberi, macar cu gandul. Recomand reggae, in miez de noapte, de zi sau dis de dimineata. Iata cateva piese faine :

Artist/Piesa

1. 1 Morgan Heritage – Liberation
2. 2 Gentleman – Empress
3. 3 Barrington Levy – Praise His Name
4. 4 Augustus Pablo – Far East
5. 5 Capleton – JAH JAH City
6. 6 Miltary Man – Give Thanks
7. 7 Sizzla – Mama
8. 8 Jamaican Revolution – Dubielak
9. 9 Tony Rebel – Ready to Go
10. 10 ChulitoCamacho- Sólo Hago Verdadero Reggae

Noul logo Madrid

De-a lungul timpului tot mai multe companii cu traditie au simtit nevoia sa se pozitioneze mai bine, adaptandu-se modernitatii si fenomenelor economico-sociale aflate in plina expansiune pe tot globul. Nu de putine ori am asistat la schimbari radicale ale imaginii companiilor, mesajelor cheie, pana si a intregului arsenal de servicii care in trecut au constituit activitatea lor de baza. Astazi, se cere o evolutie, axata in primul rand pe identificarea concreta si singulara a unui produs/serviciu/companie etc prin identitatea vizuala specifica.

Orasele incep si ele sa-si diversifice si exploreze potentialul, astfel ca mizeaza pe caracteristici care sa dezvolte pe termen lung comunitatea respectiva. Ia nastere un brand de oras, construit pe traditii, pe o istorie unica, pe acel ceva care o separa de restul oraselor. Este cazul capitatelei Spaniei, Madrid, care de curand si-a definitivat noua infatisare pentru tot ce inseamna promovarea internationala.

Obiectivul principal il constituie crearea unei identitati usor de recunoscut, atragerea tusistilor, precum si a investitorilor atrasi de piete noi, a celor prezenti deja, dar si sporirea capitalului zonal printr-o mai buna gestionare a investitiilor.

Folosind deviza pe plan national „Suma de todos”, campania isi propune sa sintetizeze si sa amplifice gradul de recunoastere a valorilor spaniole pe plan local. Dincolo de granite, sloganul adoptat este „About you”. Cateva detalii tehnice ar fi incorporarea celor 7 stele ce reprezinta comunitatea madrilena in partea superioara a literei M , dar si reducerea formei R care intr-o mai mica (pentru necunoscatori) sau mai mare masura (pentru cunoscatori) descrie litera ñ. Culorile alese, rosu si negru scot in evidenta semnificatii multiple, interesant de analizat avand in vedere paleta din care s-au ales.

                           

Video-ul de mai jos o are in prim plan pe presedinta comunitatii madrilene, Esperanza Aguirre, care anunta noua identitate vizuala a Madridului, dar si sprijinul acordat tutoror madrilenilor ce desfasoara activitati pe plan international.

De asemenea, lansarea se bucura si de prezenta tenorului Plácido Domingo, unul dintre numeroasele personalitati de marca cu recunoastere internationala.

Poate ca n-ar fi rau sa avem si noi o astfel de promovare, avem dinaminsm, avem locuri deosebite, avem potential foarte mare, ne mai lipsesc curajul si vointa.

Anul trecut ne-am bucurat ca Sibiul a fost capitala culturala europeana. Ne-am dovedit compatibili cu cerintele internationale, am avut oaspeti de seama, preturi europene in hotelurile/hostelurile si pensiunile din zona, dar toate evenimentele ne-au adus foarte multa vizibilitate. Pe langa asta, raportat la anii trecuti, sunt sigur ca au aparut multe oportunitati de dezvoltare, infrastructura s-a bucurat de modificari importante, se poate si la noi, ne miscam fara talent, dar cand ne punem pe treaba dovedim ca putem fi si noi in rand cu altii sau chiar mai buni.

Un roman, doi romani…

V-ati intrebat vreodata de ce strainii spun ca suntem un popor primitor, dragut si gata de a face oricand apel la bunatate “neprefacuta”. Pe de alta parte suntem cam neseriosi, cam delasatori, dar pana la urma impresia generala e de bine domne, de ce ne stresam. Ei, ca stimabili/le cetateni/ne avem si noi orgoliul nostru de romani, nu degeaba avem atata folclor si povete din batrani : nu ne plac aprecierile lor venite asa, doar sa fie zise, noi stim ce draguti suntem, nu trebuie sa ne-o spuna altii. Si uite asa, se construiesc incet, dar sigur, lupte interne si interioare ca roman mai mare si mai tare ca mine/tine/el/ea/ei/ele gasesti oriunde pe intinderile tarii, dar parca tot tu esti mai tare.

Toate bune si frumoase, pana la proba practica, verificabila si perfect adevarata pana la un punct. Asta imi place la tara noastra, oaza de libertate si fumuseti nebanuite, insa stim noi cum se „citesc” oamenii, incat ce mai conteaza daca e de-al meu, nu-mi place moaca lui, imi permit sa ma port ceva mai „special”, ca na, e din popor, le primeste si poate….dar stai…cu siguranta nu-mi multumeste.

Ca sa citez pe cineva „ne simtem noi mai deosebiti”, n-avem ce face, critica e in sange si invidia la ea acasa. Nu-i peste tot, nu generalizez, insa sa recunosti ca roman ca ai gresit…e rara avis in gura vreunui concetatean. Sunt altii de vina pentru tot ce se intampla, noi suntem niste draguti.

Sunt in viata oricaruia dintre noi momente mai bune sau mai proaste, insa cele din urma sunt mai multe printre romani. Muncim cel mai mult, un stres permanent ne mananca tineretea si batranetea, mai nou pana si gradinita a devenit high style, e bataie si acolo pentru locuri. Intr-un fel e bine, ii invatam cu tot ce inseamna concurenta, sa dea din coate asa cum au facut strabunicii, bunicii si poate parintii. S-au scris carti, se vor scrie, insa experientele zilnice ale ficaruia dintre noi ne demostreaza pe viu ce inseamna sa-i apreciezi pe ceilalti, intorcandu-le poate un serviciu pe care cu doar cateva minute in urma cineva ti l-a facut, insa fara sa-l iei in seama a fost, a trecut, s-a dus, s-a uitat. Avem memorie scurta sau poate ne place sa vedem doar ce vrem, ramane sa ne mai gandim la variante de posibile explicatii.

Exemple, vrem exemple….vrem marturii, daca se poate cat mai intortocheate, pline de dezvaluri succesive si cate putin din fiecare pas al intamplarii, mai stii, poate e asemanator cu ce-a patit vecinu` acum cateva zile. Daca nu e, sigur apare cineva pe la o scara de bloc unde se dau commenturi live, cu reply-uri din scurt, dar argumentate solid. Sunt multe modele, tipuri, rezolvari, dar parca tot ca niste draguti( inclusiv varianta faminina ) reusim intotdeauna sa evitam raspunsurile.

Cand vrei sa incerci sa fii dragut, ca na, asa ai invatat de mic ca e frumos si corect, atunci vine cineva si rastoarna tot ce-ai dobandit in timp. Unii da ( au dobandit cat sa mai dea si altora – stiti la ce ma refer), altii nu. Prefer sa-i evit pe cei ce nu, insa dai de ei uneori si acolo unde te-ai astepta sa fie ceva mai draguti. Sunt si ei, ce-i drept, in stilul lor, dar parca zaharelul nu mai merge in contextul Evitati excesul de sare, zahar si piper : ) . E prea fortat si piperul nu-si are locul original aici, dar e mai… piper decat grasimile.